Bedelean Ioan Dominic
Despre mine: M-am născut la 1 februarie 1980 în oraşul Alba Iulia şi mi-am petrecut copilăria în oraşul Teiuş, localitate în care locuiesc şi acum. De mic am îndrăgit animalele, mai ales porumbeii şi câinii. Şi acum am un prieten de nădejde în câinele meu Rotweiler, Nero, care poartă grija curţii şi adăposturilor porumbeilor în lipsa mea.
Primii porumbei i-am primit la vârsta de 9-10 ani de la unul dintre oamenii deosebiţi pe care i-am cunoscut, columbofilul Ioan Târtu din Teiuş, care, probabil, mi-a transmis şi dragostea pentru porumbeii voiajori.
Doresc să amintesc faptul că acest om a intrat deja în legendele locale datorită porumbeilor pe care îi creştea, întrucât deşi ţinea porumbeii într-o localitate aflata la câţiva kilometri buni de Teiuş, avea la zborurile lungi porumbei sosiţi cu mult înaintea crescătorilor din localitatea noastră, care aveau un asemenea avans, încât domnia sa introducea manşoanele a doi-trei dintre ei în ceasul constatator după ce străbătea într-o jumătate de oră distanţa până în localitate şi era mereu primul, până să le sosească porumbei contraconcurenţilor lui.
Am crescut de mic porumbei dar cu adevătat un pas important pentru mine a reprezentat anul 2006, când am făcut achiziţii destul de importante de la câţiva prieteni columbofili din oraşul Teiuş, dintre care îi pot aminti pe Ovidiu Maier, Avram Constantin, Janos Kársai, Puişor Iuga, Jozsef etc.
În urma unei selecţii riguroase mai păstrez încă câţiva urmaşi dintre aceştia, care provin din liniile vechi ale Teiuşului. Porumbeii de la Ovidiu Maier erau urmaşii unor păsări ce se formaseră din munca de o viaţă a columbofilului Ioan Târtu, despre care am amintit, a cărui linie a fost continuată de către d-nul Aurel Házi.
Ei erau construiţi în principal din două femele, o cehoslovacă şi o iugislavă, care se rătăciseră şi care au produs de-a lungul timpului urmaşi remarcabili pentru competiţiile acelor vremuri.
În porumbeii aceştia, domnul Ovidiu Maier a făcut infuzii bine gândite din porumbei de linii mai noi, procurate de la părintele Ladanyi Sándor din Sancrai, pentru a deveni competitivi la concursurile de fond şi Cattrysse, pentru a deveni mai rustici şi mai anduranti. Cei din urmă proveneau din porumbeii unui crescător renumit în anii 80, Eszechi Ferentz, din Tureni, judeţul Cluj.
Mi-au plăcut în mod deosebit porumbeii de culoare roşie şi am achiziţionat de la un crescător cu ceva mai multă experienţă porumbei roşii care erau urmaşii acelei formidabile femele roşii, cehoslovace, de care am popmenit, în care prietenul meu, Ovidiu Bardi a infuzat cu pricepere sângele unui excelent zburător şi reproducător de la d-nul Chirică Cosmin, pripăşit în zona noastră
Ţin să menţionez faptul că din linia acestor porumbei, respectiv porumbeii liniei vechi a domnului Aurel Hazi, încrucişaţi cu masculul pripăşit, au rezultat păsări care an de an au dat coşmaruri viteziştilor din judeţ, căci domnul Ovidiu Bardi a ocupat locurile 3, 2 şi 1, consecutiv, cu porumbeii construiţi din această formulă, deveniţi o familie cu trăsături omogene, care până la distanţa de 500 de kilometri erau imbatabili.
De la coleguul columbofil Janos Kársai mi-am procurat porumbei ce provin din liniile consacrate ale unui crescător ce ani la rândul a cucerit cele mai importante premii în localitatea noastră şi anume Iancu Cetean, unul dintre veteranii sportului columbofil din Teiuş.
Nu am aflat cu exactitate care sunt strămoşii acestor porumbei dar ştiu că domnul Cetean a procurat porumbei de la cei mai mari crescători din ţară, dintre care îi pot aminti pe Nicolae Moga din Sebeş, Florin Moldovan din Cluj, Corneliu Creţulescu din Bucureşti, Liviu Sărăţianu din Sibiu şi mulţi alţii, pe care combinându-i cu mult fler, căci arta domniei sale este de netăgăduit a ajuns la o familie omogenă greu de învins la etapele de demifond, fond şi maraton de către crescătorii din zonă.
Domnia sa reprezintă atât de mult pentru sportul columbofil din Teiuş, nu numai pentru faptul că de aproape 20 de ani este liderul incontestabil al columbofililor din oraş, dar aproape toţi cei care astăzi îi sunt prieteni sau duşmani au început columbofilia cu păsări cumpărate sau primite cadou de la domnia sa, ori dacă nu direct, cel puţin urmaşe ale păsărilor sale.
Porumbeii primiţi de la colegul Iuga Ioan erau de asemenea din liniile vechi ale Teiuşului, în care au fost introduşi porumbei de la alti crescatori.
Porumbeii liniilor vechi aveau câteva însuşiri pe care crescătorii le-au căutat dintotdeauna. Aclimatizaţi de multe generaţii în zona noastră ei erau rezistenţi la boli, aveau un simţ de orientare foarte bun dar le lipsea acel nerv, acea scânteie care să facă din ei nu numai campioni de nivel local ci şi de nivel judeţean, zonal sau chiar naţional.
Un moment de răscruce în cariera mea columbofilă l-a constituit întâlnirea cu domnul Szöcz Imre, un om de o deosebită sinceritate şi modestie, care m-a impresionat prin talentul său de crescător. Domnia sa locuieşte la Filia, judeţul Covasna şi porumbeii pe care i-am văzut acolo nu se comparau cu nimic din ceea ce văzusem până atunci.
În principal porumbeii săi provin din păsări pe care domnia sa le-a importat de la renumiţi columbofili din Ungaria, Szabó Lajos şi Bero Marton din Kecskemét dar şi de la campionul la viteză al Italiei, Eros Carboni, Demeter Láslo prin filiera Ledan Láslo si Cornel Stricat.
În venele lor curge sânge de Jan Aarden, Mathijs Desmet sau Jos Thone. De asemenea, la baza crescătoriei domniei sale s-a aflat o femelă ce provenea de la dr. Tölgyesi István, din porumbeii lui Szapanos Istvan, campion naţional al Ungariei în anii 70, cu origini în celebrii porumbei ai fraţilor Janssen din Arendonk.
Când am văzut rezultatele lui Imbre nu mi-a venit să cred, căci porumbeii săi zboară într-o zonă muntoasă, cu multe păsări de pradă şi este dezavantajat de poziţia în care locuieşte.
Este destul să amintesc rezultatul din anul 2007, când la maratonul olimpic de la Amstetem, 194109-04 a obţinut locul 13, că la categoria demifond tineret în anul 2009 unul dintre porumbeii săi,552514- 2008 a obţinut locul I, având cel mai bun punctaj din cinci judeţe, 67,76 puncte,norma la general maturi cu 11 clasari, iar în anul 2010, la al trei-lea concurs organizat de la Straubing, o femelă a obţinut locul I judeţean şi 27 naţional, în condiţiile în care avea şi cel mai mare număr de kilometri, 1110, de la locul lansării iar porumbelul cu locul I, naţional a avut de străbătut până acasă doar în jur de 800 de km., adică aproape numai 2/3 din distanţa porumbelului său.
Am fost impresionat de faptul că porumbeii săi au o musculatură deosebită şi o vitalitate ieşită din comun iar domnul Szöcz Imre este şi unul dintre cei mai buni vitezişti din zona unde concurează, fiind un crescător total.
Porumbeii din crescătoria acestui columbofil pe care îl stimez foarte mult au, de asemenea, un penaj deosebit de mătăsos şi o voinţă de fier.
În anul 2010 am ajuns la un priceput columbofil, domnul Ladányi Sándor, de la care am obţinut păsări pe linia porumbeilor Janssen ce provin din familia celebrilor de acum Red Vos şi Super Vos, în încrucişare cu o femelă de la Tibor Lázar din Ungaria, crescător ce a importat direct porumbei Janssen din Arendonk, dar şi un frate cu porumbelul cu care părintele a obţinut locul?22, la columbodromul de la Simeria, din porumbeii domniei sale, din nou din familia Ianssen, prin filiera Lázár Tibor.
De asemenea, am achiziţionat o pereche de porumbei de la celebrul Szauervein Jozsef, masculul Hung 50-67068-2002 şi femela Hung 81828-03-2008, ai cărui porumbei erau recunoscuţi pentru faptul că obţineau rezultate foarte bune la concursurile de maraton, chiar în condiţii atmosferice vitrege: ploaie, vânt potrivnic, etc., când ceilalţi concurenţi înregistrau catastrofe.
Un moment important în devenirea mea în domeniul columbofil l-a reprezentat achiziţionarea de la domnul Cornel Stricat din Sebeş a trei porumbei din familia domniei sale, formată pe baza unor porumbei de Janssen, linia Klamper, a unor porumbei din crescătoria domnului Gheorghe Lungu, combinaţi cu elemente de Raimund Hermes şi Silvere Toye.
Tot în anul 2010 am avut ocazia de a-l cunoaşte pe crescătorul Esechi Ferenc de la Tureni, judeţul Cluj, un contracandidat redutabil al celor mai tari crescători din Cluj, de la care am achiziţionat porumbei pe linia porumbeilor vechi de Cattrisse (urmaşi ai porumbeilor de la Valentin Grama şi Nicolae Modrigan, în care au fost de-a lungul timpului introduşi porumbei de Fr. Butyká, Deer Adalbert, J. Thone, M. Rosens, T. Küster, Oct. Costea, fraţii Herbot, Mathijs Desmet, Grodelans, Schellens, Marijn şi Martha van Geel etc.
Un moment de răscruce a fost pentru mine faptul că l-am cunoscut pe domnul Szábo Zoltan din Feliceni-Harghita. Domnia sa este un om remarcabil care împărtăşeşte cu drag tinerilor mai puţin experimentaţi detalii esenţiale din cultura sa columbofilă şi deţine o familie de porumbei cu adevărat remarcabili.
Aceste păsări se disting în special la zborurile de fond şi maraton, fiind penreu mine o şansă unică să admir şi să-mi primesc urmaşi din liniile porumbeilor care au fost clasaţi în anul 2010 la toate cele trei concursuri de fond organizate de la Straubing-Germania, de unde până acasă porumbeii au străbătut peste 1000 de kilometri.
Domnia sa deţine o familie de porumbei cu caracteristici omogene, ce au o mare forţă şi vitalitate, formaţi în urma unei munci de peste 20 de ani, din porumbei proveniţi de la Demeter Lásló(prin filiera Ledan Lásló), Hartmman István,(Ungaria), Aradi László, (Ungaria), Kotymány Imre, (Ungaria), Kiss Jozsef (Ungaria), şi Simó Iános din Odorheiul Secuiesc.
De asemenea am achizitionat si porumbei de la Popa Nicolae din Alba Iulia care sunt urmasi ai unui porumbel olandez cu seria NL 1779743-1996 original Bertus Timmer din Olanda consangvin pe linia porumbelului Dolle.
Deocamdată am făcut aceste achiziţii de care sunt foarte mulţumit. Urmează să testez în continuare produşii rezultaţi în crescătoria mea şi să elimin exemplarele mai puţin performante. Ştiu că sportul columbofil presupumne în primul rând răbdare, aşa că aştept să văd rodul intuiţiei mele. Deocamdată atât despre mine. Aştept opiniile celor care vor avea răbdarea de a citi cele scrise de mine.
24 decembrie 2010. Neluţu Bedelean.
